Sionut wrote:Daca tot s-a stabilit ca trebuie sa strangem cureaua si domn' marinar are c...e, de ce nu incepe cu marii datornici, marii corupti, cu dosarele fotbalistilor, cluburilor de fotbal, cei care schimba borduri pe banda (pe Mihai Bravu se schimba bordurile de anul trecut) ?
Ca de obicei in tara asta, smecherii le fac si prostii le trag .Nu esti bagat daca devalizezi o banca sau furi o fabrica ci daca furi o paine. Si prostii suntem noi ca inghitim toate mizeriile lor fara sa cracnim .
Noi suntem de vina pentru tot ce se intampla...
Evident ca nu cracnim, protestul/protestantismul si toata etica sociala derivata de aici s-a inventat si functioneaza, deocamdata, pe alte meleaguri. Un articol interesant pe tema asta gasiti aici:
http://voxpublica.realitatea.net/politi ... 41550.html.
Pentru cai care nu au rabdare sa citeasca tot, cam asta mi se pare relevant:
"Cea mai mare parte a românilor îşi pigmentează crezurile şi comunicarea cu “Doamne-ajută”, “Doamne-fereşte”, “cum o vrea Domnul” etc. Delegăm, în mileniul III, după ce am sărit din feudalism în despotisme luminate şi totalitarism, cu un extrem de precar exerciţiu democratic, aproape tot Weltanschauung-ul nostru puterii divine. Mai mult şi mai grav, investim puterea statului – care ar trebui să ne reprezinte interesele – cu o formă de putere divină (providenţială) în care el ne hotărăşte destinul şi evoluţia, şi nu invers. Înţeleg, în această ordine de idei, ameninţările cu proteste ale sindicatelor şi militantismul populist/stîngist al opoziţiei şi televiziunilor drept o confirmare a incapacităţii noastre vernaculare de a concepe statul ca pe un instrument în folosul individului, investit de cetăţean cu autoritate, prin contractul social. Cred că românii vor continua supravieţuirea plină de frustrări în aceeaşi notă atît timp cît, la două decenii de la presupusa moarte a statului-mamă totalitar, încă mai aşteaptă ajutor de la stat.
Cu riscul unei aserţiuni cinice, pînă nu vor dispărea toţi apologeţii cuplului de sintagme “de la Stat”/”de la bunul Dumnezeu”, nu avem nicio şansă, ca societate, să evoluăm în spirit capitalist, cu toate că jinduim după ordinea şi prosperitatea “de dincolo”, construite în cultura zelului post-luteran şi prin alte activităţi decît pupatul icoanelor.
[...]Mi-am cam pierdut speranţa pentru mine – nu şi pentru societate. Probabil că eu şi încă o generaţie după mine –
asta captivă pe Internet şi autistă civic şi politic – nu vom apuca să vedem o Românie nu numai aderată la, şi ci integrată în Europa şi în spiritul ei. Societatea, însă, evoluează – există tot mai mulţi români care au depăşit faza “căpătuirii” şi care influenţează mentalităţile economice în sensul bun-capitalist al lucrurilor. Problema mea e că asta se întîmplă sufocant de încet, iar timpul – şi al meu, şi al românilor în general – începe să nu mai aibă răbdare.''